LA MULŢI ANI ROMÂNIA!

Sunt

via LA MULŢI ANI ROMÂNIA!.

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!

Wikipedia spune despre România că este o țară situată în sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării, la nord de Peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munţilor Carpaţi. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina  la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.

Eu spun că este ţara mea, ţara în care m-am născut, crescut, dezvoltat şi transformat în omul care sunt astăzi. Este locul pe care îl numesc ACASĂ, locul de care mi se face dor dacă sunt departe şi pe care, sunt convinsă, o să îl simt mereu aşa. Ştiu că mulţi vor spune despre  România că nu are, nu face, nu e … NU, NU, NU. Dar, eu sunt optimistă şi eu văd că România este frumoasă, că încă găseşti oameni minunaţi în ea, că a dat nume importante culturii mondiale, a avut conducători viteji de-a lungul istoriei şi a făcut faţă de multe ori atacurilor. Acum doar trece printr-o perioada debusolantă, din care sigur îşi va reveni.

Aşa că de ziua ei, 1 Decembrie,  ar trebui să fim uniţi şi mândri de ea, să privim cu optimism în viitor, să uităm de ură şi dezbinare, să respirăm toţi româneşte, să apreciem tot ce avem şi să ne bucurăm de valorile pe care le are acest neam.

LA MULŢI ANI ROMÂNIA, LA MULŢI ANI ROMÂNE, ORIUNDE TE-AI AFLA! 

RAY CHARLES UN EXEMPLU PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI

 

Fig. 1: Ray Charles

În cazul persoanelor cu dizabilităţi, când ne gândim la abilităţi, acestea pot viza acţiuni îndreptate către sine sau către alte persoane, la fel şi acţiuni de schimbare a mediului înconjurător pentru a-l face favorabil propriei deficienţe, de a-şi depăşi limitele şi constrângerile impuse de starea fizică. De-a lungul timpului am putut observa cum, prin dezvoltarea unor abilităţi, oricine poate învinge obstacolele vieţii, barierele sociale şi prejudecăţile, indiferent de vârstă, sex, rasă, de contextul istoric şi familial în care se află, indiferent de capacităţile înnăscute de care dispune, de statutul său social sau de resursele materiale pe care le are.

Un astfel de exemplu, recunoscut pe plan mondial, este Ray Charles, un mare muzician, care în pofida faptului că a orbit de la vârsta de şapte ani şi a fost crescut de o mamă singură şi săracă într-un mediu segregaţionist din sudul Americii, a reuşit să-şi depăşească condiţia dată de deficienţa de vedere şi să spargă barierele sociale, schimbând cursul istoriei muzicii americane. A învăţat de mic cum să se descurce folosindu-se de auz şi de fascinaţia sa pentru sunete, nefolosind niciodată un baston pentru nevăzători sau un alt tip de ajutor, astfel croindu-şi drumul în viaţă, într-un mod unic, fiind un model pentru foarte mulţi cântăreţi, continuând să influenţeze şi astăzi noua generaţie.

A fost la o şcoală pentru nevăzători, departe de casă, unde a învăţat să citească partituri în limbajul Braille. Aici a studiat mai multe instrumente şi s-a apropiat de jazz, swing, gospel, blues şi country. A rămas orfan în adolescenţă, deci era un tânăr orb, din rasa neagră, care trebuia să reuşească, şi asta a făcut, s-a luptat cu orice opstacol al vieţii şi a reuşit să aibă o carieră impresionantă în lumea muzicii, obţinând de-a lungul carierei 12 premii Grammy, iar în 1988 premiul Grammy pentru întreaga carieră. Cele 76 de single-uri lansate au fost în topul celor mai vândute şi în total a înregistrat peste 75 de albume. Nu şi-a uitat niciodată rădăcinile şi nici obstacolele pe care a trebuit să le depăşească de aceea a donat peste 25 de milioane de dolari pentru acte de caritate destinate negrilor, educaţiei şi artelor. În paralel cu muzică lui Ray, s-a dezvoltat o latură a culturii americane. A deschis drumul şi altor muzicieni care au putut beneficia de avantaje materiale importante în relaţia cu casele de discuri. Ray Charles a fost mai mult decât un muzician, el a influenţat revoluţia culturală din America, revoluţie care continuă şi astăzi. (CAVIA, pag.5 )