doloresstoian

Sunt femeie, asa ca sigur am, macar, cate o parere despre orice subiect.

Archive for the month “Octombrie, 2012”

Cum poate o lege în vigoare să fie neconstituţională şi să ducă la discriminare

Legea 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi,conţine un articol, la secţiunea facilităţi, detaliat în normele de aplicare ale ei, în Art. 25, 26 şi 27, unde se specifică de ce scutiri legate de taxele auto beneficiează aceste persoane. Aceste articole sunt discriminatoare şi neconstituţionale, conform Art. 16, privind egalitatea în drepturi şi Art. 50, care se referă la protecţia persoanelor cu handicap, din Constituţia României. Discriminarea constă în faptul că sunt scutite doar persoanele cu handicap accentuat şi handicap grav, care deţin un autoturism adaptat corespunzător pentru a îl putea conduce, iar celelalte persoane, chiar dacă sunt încadrate în aceleaşi grade de handicap, dar care din cauza consecinţelor diagnosticelor clinice, sunt în imposibilitatea de a conduce, chiar şi maşini adaptate, sunt nevoite să plătească aceste taxe.

Art. 16Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Art. 50 Protecţia persoanelor cu handicap

Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

Art. 25 (1) Scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport, prevăzută art.24 din lege, se aplică doar pentru un singur mijloc de transport, la alegerea persoanelor cu handicap fizic grav sau accentuat.

Art. 26 Modalitatea de scutire de la plata taxelor vamale şi a accizelor pentru introducerea în ţară, o dată la 5 ani, la alegere, de motociclete, motorete sau autoturisme, adaptate special pentru folosinţă proprie, se va face de către Ministerul Finanţelor Publice prin ordin, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentelor norme.

La elaborarea proiectului legii nr. 448 din 6 decembrie 2006, intrată în vigoare din ianuarie 2007, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, s-a lucrat fără să se facă cercetări amănunţite, în care să fie consultaţi specialişti în problematica acestora, cât şi reprezentanţi ai beneficiarilor avantajelor acestei legi. Acest lucru a dus la paradoxuri, discriminări şi neconstituţionalitate. Constituţia României prevede egalitatea în drepturi la articolul 16 şi protecţie specială din partea statului pentru persoanele cu dizabilităţi prin articolul 50.

Legea, la care am făcut referire mai sus, conţine un articol, la secţiunea facilităţi, în care se spune că sunt scutite persoanele cu dizabilităţi de la plata taxelor asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataş şi mototriciclurilor, adaptate handicapului. În normele de aplicare ale legii respective, apărute ulterior, articolul respectiv este detaliat, în trei articole, şi anume, Art. 25, 26 şi 27, unde se specifică de ce scutiri de taxe se beneficiază şi ce formalităţi trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor.

Am aflat, întrebând la Direcţia de taxe şi impozite, a sectorului 3, că scutirea plăţii impozitului anual pe autoturism nu se acordă decât dacă persoana cu handicap grav sau accentuat are maşina trecută pe numele ei şi aduce documente care să ateste că mijlocul de transport este adaptat. De menţionat faptul că există patru grade de încadrare a persoanelor cu dizabilităţi, în funcţie de gravitatea diagnosticului clinic, acestea fiind: handicap uşor, handicap mediu, handicap accentuat şi handicap grav care necesită şi însoţitor. Aceste încadrări sunt făcute conform OrdinuluiNr. 762/1992 din 31 august 2007, privind aprobarea criteriilor medico-psihosociale, de către comisii alcătuite din specialişti. În legea 448/2006, se precizează că doar cei care au certificate de handicap accentuat şi handicap grav beneficiează de scutirile prevăzute de lege, legate de taxele auto.

Ce spun cei care sunt vizaţi direct de lege

Am încercat să aflăm exact ceea ce au de spus cei care beneficiează sau ar trebui să beneficieze de privilegiile acestei legi. Am ales să discutăm cu trei persoane cu diagnostice clinice diferite, dar care au toţi certificate de handicap grav cu dreptul la însoţitor, pentru că la acest grad de handicap se vede cel mai bine şi discriminarea. Toate trei sunt posesoare de maşini, dar doar una beneficiează de scutirile despre care am vorbit mai sus.

Marinela Ion este printre cei care se bucură de scutirirea impozitului anual pe autoturism, de plata rovinietei şi a altor taxe percepute pe drumurile naţionale, ea având o maşină adaptată pe care o conduce, chiar dacă este utilizatoare de fotoliu rulant, din cauza unei fracturi de coloană toracală survenită acum 19 ani, în urma unui accident rutier. Ea ne-a mărturisit că maşina îi oferă independenţă, că merge cu ea la serviciu şi se poate deplasa cu uşurinţă acolo unde are nevoie, poate călători în vacanţe, mai ales că majoritatea trenurilor nu sunt adaptate la noi, cum de altfel nu sunt nici restul mijloacelor de transport în comun. Din punctul ei de vedere maşina este o necesitate pentru o persoană utilizatoare de scaun rulant şi nu înţelege de ce nu beneficiează de aceleaşi scutiri toţi cei care sunt în aceiaşi situaţie şi au maşini în posesie.

Încercând să aflăm şi părerea unei persoane cu dizabilităţi, care are un autoturism pe numele ei, dar care face parte din categoria celor dezavantajaţi de legea 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, am stat de vorbă cu Daniela Tontsch. Ea este tot utilizatoare de fotoliu rulant, dar are un diagnostic clinic diferit de cel al Marinelei, având distrofie musculară – forma centurilor, asta făcând imposibil condusul unei maşini, chiar şi dacă ar fi una adaptată. De la ea aflăm că nu este scutită de nici una dintre taxele auto, din cauza faptului că maşina, deşi e trecută pe numele ei, nefiind adaptată este condusă de soţul ei, care îi este şi însoţitor legal. Paradoxul dat de normele de aplicare ale legii mai sus menţionată, este că dacă maşina ar fi fost pe numele însoţitorului şi nu pe numele ei, atunci ar fi plătit impozitul anual auto, dar măcar nu ar mai fi plătit rovinieta şi restul taxelor percepute pe drumurile naţionale, conform Art. 27. Ea ne declară următoarele: “Sigur că o putem numi o dublă discriminare. Cel puţin eu aşa simt. Ştii că majoritatea celor

încadraţi la acest grad au venituri foarte mici, trăiesc doar din indemnizaţia pentru persoane cu dizabilităţi, pentru că nu pot munci şi pe deasupra trebuie să plătească şi impozitul pe maşină, dacă nu o au adaptată şi nu o pot conduce singuri. Iar dacă însoţitorul legal nu poate conduce maşina, atunci când ai neapărată nevoie să o foloseşti, trebuie să şi plăteşti pe cineva să o conducă.

Decizie favorabilă la memoriul depus

A treia persoană cu care am discutat este Gabriel Nicolescu, care este nevăzător şi este încadrat la handicap grav cu drept de însoţitor. El este posesor al unui autoturism, evident că neadaptat, în cazul lui se înţelege de la sine de ce nici nu se pune problema unui vehicol adaptat handicapului. El este şi membru fondator al unei asociaţii non-guvernamentale care se ocupă cu problematica persoanelor cu dizabilităţi, astfel cunoaşte foarte bine cu ce se confruntă acestea şi ce neajunsuri şi probleme au.

Art. 27 (1) Beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele cu handicap care folosesc ele însele autoturismul adaptat handicapului. (2) În situaţia în care persoana cu handicap nu deţine un autoturism adaptat, de scutirea mai sus menţionată beneficiază şi persoanele care au în îngrijire persoane cu handicap, pentru un singur autoturism, indiferent dacă este sau nu adaptat.

El ne-a povestit că din cauză că lumea nu cunoaşte situţia persoanelor cu dizabilităţi şi nevoile speciale pe care acestea le au, emit păreri nefondate care pot umili sau deranja oamenii. Astfel, la ghişeul de plată al taxelor şi impozitelor i s-a spus de către funţionara de acolo: ”Pentru ce are nevoie de maşină un orb?” Gabriel consideră că din moment ce încadrarea în grade se face de către comisii superioare de expertiză formate din specialişti, respectând nişte criterii medico-psihosociale, ar trebui toţi cei dintr-un grad să beneficieze de aceleaşi scutiri. De multe ori problemele celor care nu pot conduce sunt mai mari şi o maşină este indispensabilă pentru deplasarea lor, fiind un real ajutor pentru familia lor sau pentru cei care îi au în îngrijire. Gabriel a depus un memoriu la Consiliul Pentru Combarerea Discriminării împotriva Direcţiei Generale de Impozite şi Taxe, pentru că a fost nevoit să plătească taxele legate de autoturism, considerându-se discriminat, iar în urma analizării acestuia Consiliul Director i-a dat o decizie favorabilă. El a intentat proces Direcţiei Taxe şi Impozite a Sectorului 4, Ministerului de Finanţe şi cel al Transporturilor însă a pierdut procesul, pe motiv că legea în vigoare aşa prevede. Gabriel speră într-o reevaluare a legii, mai ales că în luna iulie 2011, s-a depus, de către societatea civilă, o petiţie către Direcţia Generală de Protecţie a Persoanelor cu Handicap, Parlamentul României şi Guvernul Romaniei în care se solicită modificarea anumitor articole din legea 448/2006.

Anunțuri

Post Navigation