doloresstoian

Sunt femeie, așa că sigur am, măcar, câte o părere despre orice subiect.

Archive for the category “Uncategorized”

ȘTIAȚI CĂ MIROSURILE DIN BUCĂTĂRIE

  • Mirosurile de prăjeli din bucătarie pot fi eliminate dacă lăsăm să fiarbă pe aragaz o oală cu apă în care am pus oţet. De asemenea, putem să ardem coajă de portocale, lămâie sau salvie uscată într-un recipient termorezistent.
  • Pentru a scăpa de mirosul care vine de la scurgerea chiuvetei, ce provine de la grăsimea lipită pe pereții conductelor, putem turna o dată la 10 zile un litru de apă fiartă în care stoarcem zeama de la 3 lămâi.
  • Mirosul de arsură se poate estompa dacă fierbi într-un vas apă cu câteva felii de lămâie.
  • Pentru a îndepărta mirosul neplăcut care vine de la hotă şi hornul acesteia, spală hota cu apă şi oțet. După care se pune la fiert apă cu felii de lămâie şi se dă drumul la hotă, astfel…

Citește mai mult aici: Mirosurile de prăjeli

 

MARTISORUL

Imagini pentru MartisorulMĂRȚIȘORUL

Așa cum am mai scris, reamintesc un pic dintr-o postare mai veche ce făcea referire la tradițiile de început de primăvară și de unde se spune că își au originile. Una dintre acestea, zi întâi de primăvară, Mărțișorul, are și ea legendele ei.

Mărţişorul, acum ritual îmbibat de aerul balcanic, se spune, în legendele geţilor, că a apărut cu foarte multă vreme în urmă, când femeile la începutul anului agricol se împodobeau cu monede legate cu fire de lâna albă şi roşie sau albă şi neagră. Şnurul de mărţişor reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldura-frig, fertilitate – sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mâna, fie purtat în piept şi se purta de la 1 martie pâna când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii, cum ar fi cântatul cucului, înfloritul cireşilor sau venitul berzelor şi
al rândunelelor.
O legendă populară vorbește că mărţisorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca la munte cu oile. El reprezintă momentul morții și nașterii simbolice a unui ciclu de anotimpuri.

Imagini pentru Martisorul

Importanţa primelor programe editoriale

Primele programe editoriale.JPEG

Primele programe editoriale autohtone au avut un rol important în procesul de modernizare a limbii române literare, mai ales în secolul al XIX-lea, pagina de ziar fiind, de cele mai multe ori, locul de întîlnire a inovaţiei lexico-gramaticale şi principalul canal de răspîndire a acesteia.

      Sunt voci care susţin că toate iniţiativele cărturarilor români de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, alături de modestele apariţii gazetăreşti de la începutul secolului al XIX-lea, au netezit drumul către adevărata presă, care, în opinia lor, începe prin tipărirea şi difuzarea Curierului românesc şi a Albinei româneşti (1829). Ei spun că acesta este momentul din care se poate vorbi de presă, în sensul modern al termenului, aceasta însemnînd periodicitate relativ constantă, informaţie de actualitate şi continuitate. Se adresează unui public dispus şi apt să se informeze, să se trezească la o viaţă naţională şi spirituală proprie, să-şi descopere originea, limba şi rădăcinile istorice. Apare şi caracterul literar prin publicarea primelor poezii în Curierului românesc.

Primele programe editoriale.jpeg

     Datorită rolurilor sale de formare, influenţare şi/sau manipulare a opiniei publice, presa reprezintă o putere în orice perioadă pe care o trece o comunitate culturală, deoarece, de multe ori, anumite decizii pot fi influenţate de apariţia unor informaţii în presă, astfel contribuind la transformările prin care trece orice societatea.

Primele programe editoriale.jpeg

În cele trei provincii româneşti iniţiatorii presei au fost:

 – la Bucureşti, este Ion Heliade Radulescu întemeietorul periodicului Curierul românesc (1829);

 – la Iaşi, Gheorghe Asachi, la iniţiativa căruia apare Albina românească (1838);

 – la Braşov, marele cărturar ardelean George Bariţiu, un tânăr căruia i-a revenit gloria de a fi cel dintâi redactor al unui ziar politic românesc, Gazeta de Transilvania (1838).

 

     De menţionat că la 30 ianuarie 1840 ia fiinţă la Iaşi revista Dacia literară din iniţiativa şi sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu (1817-1891), fiind „intâia revistă de literatură organizată” (G.Calinescu). Este o revistă literară, în jurul căreia s-a manifestat un curent naţional-popular, prin care s-au afirmat primii noştri scriitori moderni. În primul număr al revistei, Mihail Kogalniceanu, în vârstă de numai 23 de ani, publica articolul-program sub titlul „Introducţie”, în care evidenţiază principalele idei ce vor sta la baza creării şi orientării literaturii romaneşti, fiind considerat primul manifestal romantismului românesc.

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!

Sunt

via LA MULŢI ANI ROMÂNIA!.

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!

LA MULŢI ANI ROMÂNIA.jpg

Wikipedia spune despre România că este o țară situată în sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării, la nord de Peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munţilor Carpaţi. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina  la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.

Eu spun că este ţara mea, ţara în care m-am născut, crescut, dezvoltat şi transformat în omul care sunt astăzi. Este locul pe care îl numesc ACASĂ, locul de care mi se face dor dacă sunt departe şi pe care, sunt convinsă, o să îl simt mereu aşa. Ştiu că mulţi vor spune despre  România că nu are, nu face, nu e … NU, NU, NU. Dar, eu sunt optimistă şi eu văd că România este frumoasă, că încă găseşti oameni minunaţi în ea, că a dat nume importante culturii mondiale, a avut conducători viteji de-a lungul istoriei şi a făcut faţă de multe ori atacurilor. Acum doar trece printr-o perioada debusolantă, din care sigur îşi va reveni.

Aşa că de ziua ei, 1 Decembrie,  ar trebui să fim uniţi şi mândri de ea, să privim cu optimism în viitor, să uităm de ură şi dezbinare, să respirăm toţi româneşte, să apreciem tot ce avem şi să ne bucurăm de valorile pe care le are acest neam.

romania

LA MULŢI ANI ROMÂNIA, LA MULŢI ANI ROMÂNE, ORIUNDE TE-AI AFLA! 

RAY CHARLES UN EXEMPLU PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI

 

Ray Charles RAY un exemplu pentru persoanele cu dizabiliăţí.jpg

Fig. 1: Ray Charles

În cazul persoanelor cu dizabilităţi, când ne gândim la abilităţi, acestea pot viza acţiuni îndreptate către sine sau către alte persoane, la fel şi acţiuni de schimbare a mediului înconjurător pentru a-l face favorabil propriei deficienţe, de a-şi depăşi limitele şi constrângerile impuse de starea fizică. De-a lungul timpului am putut observa cum, prin dezvoltarea unor abilităţi, oricine poate învinge obstacolele vieţii, barierele sociale şi prejudecăţile, indiferent de vârstă, sex, rasă, de contextul istoric şi familial în care se află, indiferent de capacităţile înnăscute de care dispune, de statutul său social sau de resursele materiale pe care le are.

Un astfel de exemplu, recunoscut pe plan mondial, este Ray Charles, un mare muzician, care în pofida faptului că a orbit de la vârsta de şapte ani şi a fost crescut de o mamă singură şi săracă într-un mediu segregaţionist din sudul Americii, a reuşit să-şi depăşească condiţia dată de deficienţa de vedere şi să spargă barierele sociale, schimbând cursul istoriei muzicii americane. A învăţat de mic cum să se descurce folosindu-se de auz şi de fascinaţia sa pentru sunete, nefolosind niciodată un baston pentru nevăzători sau un alt tip de ajutor, astfel croindu-şi drumul în viaţă, într-un mod unic, fiind un model pentru foarte mulţi cântăreţi, continuând să influenţeze şi astăzi noua generaţie.

A fost la o şcoală pentru nevăzători, departe de casă, unde a învăţat să citească partituri în limbajul Braille. Aici a studiat mai multe instrumente şi s-a apropiat de jazz, swing, gospel, blues şi country. A rămas orfan în adolescenţă, deci era un tânăr orb, din rasa neagră, care trebuia să reuşească, şi asta a făcut, s-a luptat cu orice opstacol al vieţii şi a reuşit să aibă o carieră impresionantă în lumea muzicii, obţinând de-a lungul carierei 12 premii Grammy, iar în 1988 premiul Grammy pentru întreaga carieră. Cele 76 de single-uri lansate au fost în topul celor mai vândute şi în total a înregistrat peste 75 de albume. Nu şi-a uitat niciodată rădăcinile şi nici obstacolele pe care a trebuit să le depăşească de aceea a donat peste 25 de milioane de dolari pentru acte de caritate destinate negrilor, educaţiei şi artelor. În paralel cu muzică lui Ray, s-a dezvoltat o latură a culturii americane. A deschis drumul şi altor muzicieni care au putut beneficia de avantaje materiale importante în relaţia cu casele de discuri. Ray Charles a fost mai mult decât un muzician, el a influenţat revoluţia culturală din America, revoluţie care continuă şi astăzi. (CAVIA, pag.5 )

O SPERANŢĂ PENTRU ŢĂRANUL ROMÂN

Felicitări ţăranilor de la Pungeşti! De multă vreme ţăranului român, prin ştirile despre şi de la sate, i s-a ştirbit imaginea cântată în literatura noastră de către mulţi autori. Am simţit nevoia să salut această gură de speranţă dată de către ţăranii din Pungeşti, care prin atitudinea şi prin felul în care au acţionat şi-au arătat poziţia lor fermă faţă de atât de controversata exploatare a gazelor de şist. Au câştigat, deocamdată, bătălia prin retragerea pentru moment a companiei Chevron de la Pungeşti.

O SPERANŢĂ PENTRU ŢĂRANUL ROMÂN.jpg

Dacă raportul prin care s-ar stabili primele reguli la nivel european pentru explorare şi extracţie prin fracturare hidraulică a hidrocarburilor neconvenţionale, între care gazele şi petrolul de şist, votat de Parlamentul European acum o săptămână va fi aprobat şi de Consiliu, aşa cum ne relatează http://www.gândul.info, atunci „o companie precum Chevron nu va putea derula proiecte de explorare şi exploatare a gazelor de şist fără să vină mai întâi cu un studiu de impact asupra mediului şi fără să consulte populaţia din Pungeşti.”

Influenţa mass-media

Mass-media din zilele noastre, în diferitele lor ipostaze, au o ofertă remarcabilă adresată consumatorilor feluriţi, atât ca pregătire şi educaţie, cât şi ca situare acestora, geografică. O mare problemă, aflată în actualitate, nu este aceea a lipsei mesajelor, ci a luxurianţei astfel încât, la fel de important este să ştii să descifrezi un mesaj cu activitatea de selecţie a acestora.

Influenţa mass-media

În zilele noastre, mass-media au devenit parte integrantă a vieţii noastre, făcând în aşa fel, încât nu doar să relaţioneze cu celelalte domenii, dar să le şi aservească, creând o mare dependenţă a celor care deţin difertele mijloace de comunicare în masă, faţă de interesele lor. Influenţa mass-media este omniprezentă şi omnipotentă. Sistemul de valori promovat de ele ne înconjoară, ne pătrunde fără măcar, de cele mai multe ori, să ne dăm seama de acest lucru.
Tendinţa de a aprecia ceva sau pe cineva, aşa cum este analizată de studiile făcute cu privire la influenţa asupra socialului, pentru că ştim că este apreciat de alţii, creează mari dezbateri în râdul opiniei publice. De aceea, anumite nume de persoane şi chiar articole comerciale, pentru că ştim că sunt prezentate mediatic, ca fiind cele mai cunoscute, se pot afla pe primele locuri în clasamente printr-un fenomen de ambalare, fără un motiv direct legat de calităţile persoanei sau ale produsului.
Astfel mass-media pot contribui la imaginea şi percepţia asupra unor categorii defavorizate, construind o imagine corectă sau mai puţin exactă a acestora. Din această categorie face parte şi cea a persoanelor cu dizabilităţi. Dacă privim retrospectiv, imaginea acestui segment, redată de mass-media post-comunistă nu este tocmai una favorabilă.
Capacitatea de influenţă, pe care comunicatorii o pot pretinde, este invers proporţională cu nivelul de instrucţie şi de educaţie al consumatorilor. Astfel, persoanele simple, neinstruite, cu un standard social şi cultural redus, vor fi cu mult mai expuse mesajului, mai dispuse la influenţă decât persoanele cu un standard ridicat.
Cele mai importante evenimente interne sau externe, despre care marea majoritate dintre noi are opinii formate, extrem de puternice, ne-au fost aduse la cunoştinţă de către mass-media sau prin experienţă proprie. De aici şi uşurinţa cu care mass-media pot influenţa judecăţile noastre de valori şi prin urmare, alegerile pe care le facem sau deciziile pe care le luăm.
Indiferent de tipul de sistem pe care îl servesc, cu care conlucrează, sau în cadrul căruia acţionează, mass-media sunt principala forţă de influenţare a opiniei publice. De aceea, guvernele învaţă să folosească forţa presei pentru atingerea propriilor interese. O pot face prin câştigarea bunăvoinţei, prin oferirea de avantaje, prin ameninţări, prin presiuni, prin îngăduiri, prin control administrativ.

CIVILIZAŢIE SAU INUMANITATE?

Astăzi, s-a legalizat MASACRUL. Unii invocă că aşa ar fi civilizat, că aşa au făcut şi statele la care tot vrem să ne raportăm. Dar eu cred că este inuman. Dacă atâta poate omenirea în 2013, ba chiar o consideră evoluţie, atunci, nu-mi rămâne altceva, decât să afirm, cu toată tăria şi responsabilitatea termenilor, că EU NU VREAU SĂ EVOLUEZ. Dacă tot ne bătem cu pumnii în piept că suntem creaţia supremă, că avem superioritate în lanţul trofic, atunci de ce adoptăm cea mai uşoară şi crudă soluţie? De ce ne lăsăm manipulaţi de cei  cu interese ascunse?

Toată isteria şi manipularea, bazate pe diverse interese, mai mult sau mai puţin meschine, ascunderea adevărului sau trunchierea lui, vocile ce s-au perindat pe la TV ce-şi strigau convingerile, mai mult sau mai puţin argumentate, dar sigur înflăcărate de tumultul momentului, au condus la această dezbinare a societăţii. O societate putredă, zăcândă în propria-i mizerie, care a început să se dezlănţuie arătându-şi printr-o parte a ei, nişte lume – oameni nu pot fi numiţi, răutatea, cruzimea şi jigodismul, sub paravanul unei tragedii, scoţând la iveală, de fapt, adevăratul lor caracter. Spun astea, făcând referire la toţi cei care au comis acte de cruzime asupra animalelor de când a început această isterie provocată de manipularea din mass-media.

ASTĂZI S-A LEGALIZAT MASACRUL. ADOPTAŢI CĂŢEI, PENTRU A LE DA O ŞANSĂ! EI SUNT DOI NOROCOŞI, GĂSIŢI ABANDONAŢI, CEA ALBĂ ESTE A MEA, IAR CEL MARO AL UNEI PRIETENE.

DSC_0086

Pe LESI, că aşa o cheamă pe a mea, a găsit-o o prietenă abandonată, inspăimântată că nu înţelegea de ce a fost lăsată legată cu lesa în scara blocului de către stăpân şi nu a mai venit să o ia, şi mi-a adus-o de Crăciun, în 2009. A fost cel mai frumos dar de pom din viaţa mea.  Mai aveam un căţel de talie mică, dar ştia că îmi rămăsese un loc liber după ce îmi murise căţeluşa, în vara acelui an, pe care o luasem tot de pe stradă, unde fusese abandonată când era un pui mic şi bolnav.

P1030331  DSC_0088

ACCES DIRECT LA OAMENI INVIZIBILI

Sunt o persoană ce mă vreau a fi corectă. Spun asta pentru că ceea ce m-a determinat să scriu acestă postare, pe lângă argumentul de tip emoţional ce este evident, este şi faptul că, în urmă cu câteva luni, am amendat Acces Direct pintr-un articol destul de dur (ACCES LA INUMANITATE). Emisiunea de azi 12.07.2013 a fost aşa cum ar trebui să fie multe dintre cele ce sunt făcute şi transmise de televiziuni, nu una rară, care să iasă din tiparul cu care aceste forme de mass-media au obişnuit publicul în ultimii ani. Ambele aspecte prezentate în emisiune sunt emoţionante, primul cu Alexandru de-a dreptul zguduitor, tocmai de asta nu îmi permit să scriu încă de el, pentru că nu m-aş putea abţine să nu condamn tot ceea ce este de blamat în legătură cu situaţia nefericită şi tragică a acestui suflet nevinovat, iar acest articol, aşa cum am spus mai sus, este unul de felicitare a emisiunii, deci să menţin un ton optimist. Osă mă axez pe cel de al 2-lea subiect plin de emoţie, cel cu prezentarea de modă făcută de Gălăţescu cu frumoasele fete în fotolii rulante.

ACCES DIRECT LA OAMENI INVIZIBILI.jpeg

ACCES DIRECT LA OAMENI INVIZIBILI 1.jpeg

Televiziunea este media cu cel mai mare impact social, ce poate mări gradul de conştientizare al oamenilor asupra situaţiei în care se află persoanele cu dizabilități, astfel să contribuie la eliminarea tabuurilor, a stigmatizării şi discriminării acestor persoane, redând o imagine care să reflecte adevărul, dincolo de aparenţe.
Mass-media reprezintă cea mai eficientă cale de a mobiliza sprijinul societăţii în domeniul drepturilor omului, o pot informa şi educa cu privire la ele, dar pot şi acţiona atunci când acestea sunt încălcate. Cele mai multe materiale, cu referință la persoanele cu dizabilități, sunt mediatizate accidental și segregativ în contextul unor evenimente de conflict, accidente, situații mai puțin obişnuite.
Imaginea persoanelor cu dizabilități, reflectată din subiectele prezentate în mass-media, este legată frecvent de aspectele ce țin de sănătate, asistență socială, probleme sociale și de multe ori se merge pe ideea că persoanele cu dizabilități se confruntă cu probleme mari și sunt o povară pentru societate. Ponderea subiectelor despre integrarea socială şi reușită în viaţă, despre depăşirea limielor şi performanţa în diverse domenii, despre rolurile lor valorizante în familie și comunitate, cât şi despre incluziunea școlară a persoanelor cu dizabiltăţi, este mică.
Comunitatea formată din aceste persoane, de multe ori, constituie o lume paralelă cu cea a celor care se consideră oameni normali. În spatele dizabilităţii, în multe cazuri, există potenţial imens. Societatea contemporană, cu ajutorul mijloacelor mass-media, trebuie să contribuie la schimbarea atitudinii societății față de persoanele cu dizabilități, prin valorizarea rolurilor lor sociale, să le promoveze o imagine pozitivă prin implicarea lor activă în discursul mediatic.
În emisiunile televizate, persoanele cu dizabilități sunt reflectate, deseori, prin prisma unor stereotipuri, fără a li se oferi posibilitatea să intervină în mesajul media. Ele îşi doresc să fie privite ca membri activi ai societăţii, iar aceasta trebuie să-şi intesifice eforturile pentru a deschide căile de punere în valoare a calităţilor lor.
Oamenii cu nevoi speciale se străduiesc să îi obişnuiască pe cei din jur că au propriul rol în societate şi că normalitatea este o noţiune relativă, ce diferă foarte mult în funcţie de raportarea pe care o faci.Televiziunea are datoria, prin programele sale, să ajute la procesul de schimbare a mentalităţii, privind conştientizarea nevoilor şi drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, iar prin mesajele transmise societăţii să schimbe statutul de oameni invizibili al acestor persoane.

Post Navigation