Importanţa primelor programe editoriale

Primele programe editoriale autohtone au avut un rol important în procesul de modernizare a limbii române literare, mai ales în secolul al XIX-lea, pagina de ziar fiind, de cele mai multe ori, locul de întîlnire a inovaţiei lexico-gramaticale şi principalul canal de răspîndire a acesteia.

      Sunt voci care susţin că toate iniţiativele cărturarilor români de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, alături de modestele apariţii gazetăreşti de la începutul secolului al XIX-lea, au netezit drumul către adevărata presă, care, în opinia lor, începe prin tipărirea şi difuzarea Curierului românesc şi a Albinei româneşti (1829). Ei spun că acesta este momentul din care se poate vorbi de presă, în sensul modern al termenului, aceasta însemnînd periodicitate relativ constantă, informaţie de actualitate şi continuitate. Se adresează unui public dispus şi apt să se informeze, să se trezească la o viaţă naţională şi spirituală proprie, să-şi descopere originea, limba şi rădăcinile istorice. Apare şi caracterul literar prin publicarea primelor poezii în Curierului românesc.

     Datorită rolurilor sale de formare, influenţare şi/sau manipulare a opiniei publice, presa reprezintă o putere în orice perioadă pe care o trece o comunitate culturală, deoarece, de multe ori, anumite decizii pot fi influenţate de apariţia unor informaţii în presă, astfel contribuind la transformările prin care trece orice societatea.

În cele trei provincii româneşti iniţiatorii presei au fost:

 – la Bucureşti, este Ion Heliade Radulescu întemeietorul periodicului Curierul românesc (1829);

 – la Iaşi, Gheorghe Asachi, la iniţiativa căruia apare Albina românească (1838);

 – la Braşov, marele cărturar ardelean George Bariţiu, un tânăr căruia i-a revenit gloria de a fi cel dintâi redactor al unui ziar politic românesc, Gazeta de Transilvania (1838).

 

     De menţionat că la 30 ianuarie 1840 ia fiinţă la Iaşi revista Dacia literară din iniţiativa şi sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu (1817-1891), fiind „intâia revistă de literatură organizată” (G.Calinescu). Este o revistă literară, în jurul căreia s-a manifestat un curent naţional-popular, prin care s-au afirmat primii noştri scriitori moderni. În primul număr al revistei, Mihail Kogalniceanu, în vârstă de numai 23 de ani, publica articolul-program sub titlul „Introducţie”, în care evidenţiază principalele idei ce vor sta la baza creării şi orientării literaturii romaneşti, fiind considerat primul manifestal romantismului românesc.

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →